Cu acest roman al lui Florin Irimia sunt din nou pus în fața unui autor cu o voce distinctă și cu o viziune dureros de lucidă asupra prezentului și trecutului României. Ca și alți colegi ai generației sale viziunea sa este însă sumbră și pesimistă, aproape că nu lasă loc niciunei raze de optimism sau speranță. Oare ce trebuie să se schimbe pentru ca acești talentați scriitori să lase loc unei alte game de culori în viziunile lor decât celor întunecate, unor alte feluri de vise decât coșmarurile? Probabil că realitatea.